sa (ma) gandesc

Scriu cum rad si rad cum scriu. Cursiv, lin, fara sa ma gandesc prea mult. Fara sa (ma) gandesc prea mult. 

Citisem undeva ca mareata tara a generatiei noastre e ca fie gandim prea mult, fie deloc. Si ne-asteptam la un premiu pentru fiecare din aceste variante. Vreau un trofeu pentru fiecare secunda in din viata asta imi care-am stat sa ma gandesc cum am ajuns sa-mi intre o piatra in pantof. Sau un fir de praf in ochi sau cum de mi-au iesit cozile ochilor perfecte sau cum am ajuns aici. Aici.

Ce-o fi aici? Ca e trecerea de pietoni de pe Eminescu cu Dorobanti, coada de la brutaria de pe Bulevardul Regina Elisabeta sau momentul asta minunat de-i spunem noi prezent, pierd minim toate secundele din zi intrebandu-ma cum am ajuns aici. Aici.

Citisem undeva ca intre 21 si 23 de ani e momentul cel mai bun sa faci ceva pentru viitorul tau. Si stateam cu barba sprijinita in palma si cotul pus incomod pe masa si-ncercam sa-mi dau seama cum sa stiu ce-i bine pentru viitor cand nu stiu cum sa-mi oblojesc si potentez prezentul. Prezentul.

Traiesc asa cum rad si scriu asa cum traiesc. Uneori deloc, alteori prea mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s