Ca o fată (de la marketing)

An de an mi se pare că feminismul devine un joc din ce în ce mai bun pentru campanii în perioada primăverii şi da, mă bucur nespus să văd asta. Pentru că avem nevoie de creativitate pentru a aduce acest topic în discuţie fără să fie transformat într-o manifestare violentă, prin care lumea îşi cere drepturile, dar nu ştie să le aşeze potrivit în cuvinte.

Şi da, sunt de acord că e un subiect sensibil unde poate că uneori e bine să laşi frâu vorbelor, dar cred cu putere că mesajele au nevoie de grijă şi de atenţie pentru a fi transmise corect şi coerent.

Ce mi-a plăcut din pleiadă de campanii văzute anul acesta?

Ei bine, că să o luăm cu începutul:

1. Mi-a plăcut şi nu prea #MultumescPentruFlori de la Feminism România. Nu pentru că intenţia sau mesajele nu au fost unele bune sau mişto, dar pentru că răspunsul la reacţiile „adverse” ale masculilor care veneau cu gluma „Ştiţi că dacă nu venim cu flori de 8 martie, NOI luăm bătaie, nu?”, au fost o dovadă că uneori cauza îngustează viziunea. A înţeles toată lumea mesajul campaniei, realitatea tristă din spatele ei, lupta pe care o ducem. Dar o doză de umor fin, un uşor sarcasm tipic feminin care ar fi putut înlocui tonul de „doamna profesoară” a reacţiilor la campanie cred că ar fi dus această iniţiativă la cu totul şi cu totul alt nivel. Pentru că poate de aia s-a ajuns aici, în anno domini 2018. Că în loc să vorbim vertical, calm şi clar despre ceea ce ne doare, despre poveştile prin care am trecut, am aşteptat şi-am ajuns în punctul în care reacţia organică a fost să urlăm, să arătăm cu degetul şi să punem la punct.
2. #IngroapaStereotipurile de la Webstyler chiar m-a uns la suflet. Pentru că e simplă, e onestă, e uşor de înţeles. Nu ştiu vouă, dar mie mi s-a arătat cu degetul bucătăria de câteva ori. Am fost întrebată de ce nu port tocuri (şi e greu să explici că ai o talpă aproape distrusă şi ai vrea să prinzi criză vârstei de mijloc cu aceleaşi picioare). Am ridicat, de asemenea, sprâncene că mă pot descurca prin casă, că nu îmi bat cuiele direct prin degete şi că nu mi-e frică să călătoresc singură. Vrem sau nu să recunoaştem, a fi femeie înseamnă a te îmbrăca în idei preconcepute. Sau a te lupta cu ele, dar avem nevoie să ne luăm toate de mână şi să le dezbrăcăm încet, încet.
3. Am văzut, de asemenea, o execuţie absolut superbă a aceluiaşi concept care a adus la viaţă #MultumescPentruFlori, venit de undeva din Syria. Simplu, curat, scurt şi la obiect (şi dacă îl găsesc vă las mai jos mai multe detalii): un an de spin, o zi de flori. Fără comentarii, fără să fie făcut personal, fără alte detalii care să încurce publicul.
O să o zic de o mie de ori, dar iubesc simplitatea în cea mai pură formă.

PS în mijlocul articolului: N-am mai găsit vizualul pentru punctul 3. Mai încerc.

Preferata mea rămâne, totuşi, asta:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.