Cum să te ții de blogăreală în 5 pași simpli

Mi-e destul de greu să scriu acest articol. În principiu pentru că am luat domeniul acesta acum vreo 5 ani și nu a fost în niciun caz primul meu blog. Oh, nu, m-am distrat mult și bine cu numele de bloguri până să ajung la concluzia că numele meu e cea mai simplă variantă.

Așa am început prin clasa a 9-a pentru că era cool și toți colegii mei de liceu aveau blog. Mi-am făcut și eu și scriam poezii pe el. De acolo mi-am și dat drumul la scris și-am observat eu că poeziile triste dau cel mai bine. Printr-a 11-a am început să scriu nuvele scurte, fix înainte să dau în faza în care scriam atât de alambicat că dacă cineva ar fi întrebat ”Ce-a vrut să zică poetul prin ușa de albastră?”, răspunsul ar fi fost că ușa nu e albastră. Un suflet cald, ce pot să zic.

Când am ajuns la facultate încet, dar sigur, mi-am băgat blogul în moarte clinică. Nu înainte să scriu acel articol despre cum să înveți în sesiune care, și acum, 3-4 ani mai târziu, îmi aduce în jur de 2000 de vizualizări pe site fără să mă chinui prea mult. Am zis-o și o să o mai repet: habar nu am ce-a mers atât de bine la ăla.

Așadar, sunt o persoană care nu a încercat din tot sufletul ei mic să facă bloggingul să funcționeze pentru ea. Realitatea e că niciodată nu am reușit să mă dedic cu adevărat acestui lucru, deși știu că pot să o fac, că îmi face bine să scriu și așa mai departe – m-am ascuns mereu fie după școală, fie după muncă ca scuză pentru că am lăsat asta baltă.

Dar ce te faci când vrei să scrii și trebuie neapărat să o faci? Ei bine, treci peste bariera mentală pe care ți-ai impus-o singur, îți dai un șut în cur și te apuci de treabă.

Sau, în cazul meu, îți cumperi domeniu ca să te doară fiecare zi în care nu scrii, pentru că fiecare zi în care nu scrii te costă în medie cam 1 leu.

Așadar, doamnelor și domnilor, pentru dumneavoastră, 5 pași ca să te obligi să te ții de bloggăreală:

  1. Îți faci blog și scrii o perioadă, experiementalist așa, să vezi cum îți merge;
  2. Lași baltă blogul o perioadă, pentru că nu îți oferă acel instant gratification de care avem nevoie atât de mult;
  3. Te minți singur că te apuci din nou de scris. De mai multe ori. De suficiente ori cât să nu mai știi nici tu de câte;
  4. Te trezești într-o dimineață și te întrebi dacă vrei asta cu adevărat;

Și aici intervine dualitatea răspunsului:

5a. Dacă răspunsul la punctul 4 e că nu, atunci e momentul să dai drumul ideii de blog. Poate nu e pentru tine. Poate a fost doar o supapă de moment. Poate nu vrei ca părerile tale să fie publice sau poate că începi să privești asta drept o corvoadă. Nu e nicio rușine să lași în urmă ceva ce la un moment dat te-a făcut fericit.

5b. Dacă răspunsul la punctul 4 e ca da, atunci mergi mai departe. Trage de tine. Nu pot să îți zic eu cum, nu sunt guruistă motivațională. Știu doar ce a mers la mine. Am tras de mine să mă ridic și să continuu chestia asta așa cum merită. Asta și am cheltuit niște bani pentru el, ca să îl simt cu adevărat ca pe o investiție.

Nu știu dacă am ajutat pe cineva sau nu. Probabil doar am scris aici ca și cum mi-aș fi scris mie. Dragă Cristina, e momentul să te reapuci de scris, pentru că vrei asta și pentru că poți.

Vă mulțumesc pentru atenție, cum ar veni!

#FDLM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s