Rj! – sau cum chiar am încercat să învăț ceha

Oricine se mută într-o țară străină și are gânduri să se integreze știe că primul pas e să încerce să înțeleagă cultura și psihologia localnicilor. Discuții cu nativii locului, muzee și citit cât mai multă istorie locală. Eventual scrisă de autori ai locului, pentru că istoria o scriu învingătorii și deseori ce învățăm noi în școală e foarte diferit față de ce învață alții. Așa și eu: proaspăt aterizată, am vrut să mă îmbăiez în ce înseamnă cultură autohtonă. Probabil am început cu stângul, pentru că m-am dus la Muzeul Comunismului unde am văzut cum arăta un aprozar in Cehia anilor ’70 și am aflat cât de mult putea câștiga o prostituată într-o noapte.

Ok, atunci ce să fac? M-am înscris la lecții de cehă.

Proaspăt fugită de la școală și oricum tocilară de felul meu, eram destul de fomistă după a începe să înțeleg ce se vorbește în jurul meu. Ghinion de neșansă.

6 luni – da, am încercat. Până într-un punct.

Sunt un om destul de simplu: dacă îmi explici ceva si ceva-ul ăla e complicat, atunci e bine să găsești o formă de structură în care să îl pui. Pentru că altfel, înafară de mă bulversa definitiv și ireversibil nu se va întâmpla nimic.

Așa și cu ceha. Încerc să mă dumiresc cum să explic cât de complicată și alambicată e ca limbă și singura chestie la care mă gândesc e ca gramatica limbii franceze pare ceva ce înveți în vacanța de vară, de plăcere.

Lunea, de la ora 5, mă duceam frumos cu caiețelul, încercând să îmi notez câte ceva. Atâta tot că tabla foarte albă ajungea, într-o oră, să fie neagră de la cate cuvinte noi avea pe ea, fiecare aruncat fără nicio conexiune cu cele din jur.

Am învățat cum se zice la familie și la copii, la câine și la pisică, la casă și la stradă. Am învățat să dau bună ziua, să zic dacă fac bine sau rău. Am învățat fraza de căpătăi: Nemluvim cesky, pe care mai târziu am primit feedback că mă face să arăt de parcă m-aș chinui prea mult (no cesky, noooo, anglesky). Dar cam aici s-a oprit acumularea mea de cunoștințe, pentru că am dat nas în nas cu dușmanul meu no. 1:

Ř

Acest nene încearcă de exemplu să ne explice cum se pronunță, dar eu în continuare nu pot…

Nevoia mea de a învăța limba a venit o dată din faptul că aș fi vrut să înțeleg mai multe despre țara în care stau. A doua componentă ține de faptul că mi-aș dori să mă înțeleg cu tanti de la Billa atunci când îmi fac cumpărăturile sau să îmi dau seama ce anunț e pe ușa de la bloc.

Da, Cehia, deși o țară care a devenit un punct destul de traversat de expați, nu este o țară expat friendly. Și acest lucru e vizibil pentru că foarte mulți oameni nu vorbesc engleză, franceză…sau în general orice altă limbă de circulație internațională.

Și aici, pe lângă faptul că e mai dificil să navighezi viața de zi cu zi, intervine și o formă de separare a minorităților de majoritate. Sunt cercuri restrânse, străinii cu străinii și cehii cu cehii, pe care e greu să le spargi, chiar și în timp.

Nici nu știu care să-mi fie concluzia. Probabil că, indiferent de vârstă, e bine să învățați o limbă de circulație internațională. Trăim într-o societate în plin val de globalizare și, o dată cu asta vine și o delimitare din ce în ce mai vagă a granițelor. E ușor să călătorești sau se te muți în altă țară, e ușor să te arunci într-o nouă cultură.

Și nu știi niciodată când poate să îți ajungă ca vecin de vis-a-vis un englez și să ai nevoie să-i ceri cu împrumut o cană de făină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s