Am avut o săptămână leneșă din punct de vedere al scrisului. Nu vreau să dau vina pe oboseală, dar săptămâna trecută tot ce am făcut a fost să fug. 3 țări în 4 zile nu e tocmai confortabil, deși e o experiență mișto să te trezești luni undeva, marți în cu totul alt mediu și joi, când în sfârșit pui capul pe pernă, să fii în orașul pe care îl iubești și-l urăști atât de mult (da, fac referire la București). Așa că vă întreb pe voi: ce vă face să continuați în ceea ce v-ați propus?

Eu uneori am o problemă cu a împinge mai departe anumite chestii și o recunosc. Încerc și să o minimizez, pe cât posibil, dar am ajuns la concluzia că asta nu e problema, ci doar simptomul. Dacă ar fi să sap și s-o zic pe aia dreaptă: da, articolele despre milleniali sunt adevărate – avem nevoie de instant gratification. Pe care, de fapt și de drept, doar noi putem să ni-l oferim, că n-o să ne dea nimeni buline roșii pentru orice facem, așa cum era la grădiniță.

Și-o să vă zic acum cum fac eu să merg mai departe de fiecare dată când simt că am câte un blocaj de felul ăsta:

  1. Îmi notez ce îmi propun – da, știu povestea că dacă-ți pui visele pe hârtie, le crești șansa de reușită. Eu o gândesc pragmatic, mai mult decât vodoo – dacă am scris ce vreau să obțin, atunci o să mă concentrez mai puternic în zona respectivă. Practic, dau o direcție dorinței mele.
  2. Sparg orice mini proiecțel în task-uri cât mai scurte, care să nu dureze mai mult de 25 de minute. Ați auzit de Pomodoro? Și eu, dar la câțiva ani după ce am început să lucrez așa cu mine. În liceu aveam o teorie, care niciodată nu s-a dovedit a fi falsă. Eram olimpică la fizică și modul în care îmi verificam rezolvările on the spot era super simplu: dacă un subpunct dura mai mult de 25 de minute pentru a fi rezolvat sau îmi ocupa mai mult de o foaie față-verso, atunci abordarea mea nu era una corectă – există, bineînțeles, și excepții. Cu cât granularitatea taskului e mai fină, cu atât am mai multe momente în care să mă bucur de procesul prin care trec, să îmi iau lecțiile de care am nevoie la fiecare pas în parte și, în același timp, să îmi pot regândi și sculpta strategia. Výsledek obrázku pro pomodoro technique
  3. Totul trebuie să fie îmbrăcat SMART. Leșinam de nervi de fiecare dată când auzeam de conceptul SMART în ceea ce privește setarea de obiective. Acum îl iubesc. Pentru că emisfera mea stângă adoră să poată cântări, urmări, ce mai vreți voi, fiecare pas pe care îl fac. Výsledek obrázku pro smart objectives
  4. Încerc, pe cât posibil și pe cât mă lasă lenea, să îmi notez rezultatele și să am grijă să bifez lucruri. Am scris de curând despre ideea de bullet journal și cum te poate ajuta să fii mai productiv. Eu am vreo 3 (am o problemă gravă în ceea ce privește agendele, aka iubesc să le cumpăr) de care mă ajut pentru a ține socoteală la tot ce am reușit să obțin.

Výsledek obrázku pro bullet journal

Într-un final, dacă noi nu ne bucurăm de rezultatele noastre și de ce reușim să facem zi de zi – și cu siguranță reușim multe – cine să o facă pentru noi. Și eu una dorm mai confortabil noaptea știind că, la final de zi, am reușit să-mi înverzesc o grămadă din chestiile pe care mi le propusesem să le fac de dimineață. Și-o știți pe aia cu…un pas mic pentru om, ah, sau strop cu strop se umple cana. Am uitat. Cert e că suntem suma micilor victorii pe care reușim să ni le creionăm.

Și-am sunat și ca o intelectuală, acum, în ceas de seară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s